De la rezistență armată la psihiatrie punitivă: Fațetele luptei anticomuniste în RSS Moldovenească

Profesorul universitar și istoricul Anatol Petrencu a adus în discuție, în cadrul dezbaterii de la Mereni, complexitatea rezistenței anticomuniste și a metodelor de represiune sovietică în Basarabia, dezvăluind aspecte mai puțin cunoscute ale acestei perioade întunecate. Potrivit acestuia, regimul comunist nu s-a limitat la violența fizică, ci a utilizat și instrumente perfide precum falsificarea istoriei și psihiatria punitivă pentru a-și consolida puterea.

Petrencu a evidențiat că rezistența a îmbrăcat multiple forme. Una dintre primele a fost exodul masiv al basarabenilor peste Prut în 1940, când peste 100.000 de oameni au ales să-și părăsească averile pentru a nu se supune noului regim, un act de nesupunere civică pe scară largă. Au existat și organizații de tineret, precum „Mahada Honda” de la Orhei, care, în anii 1940-1941, arborau tricolorul pe clădirile oficiale sovietice în semn de sfidare.

După război, rezistența a continuat prin grupuri de partizani, precum cel condus de Filimon Bodiu, care au luptat activ împotriva regimului, dar și prin nesupunerea țăranilor în fața colectivizării forțate. Foametea organizată din 1946-1947, a argumentat Petrencu, a fost un instrument cinic folosit de sovietici pentru a-i forța pe țărani să intre în colhozuri. Documentele vremii arată că, la rapoartele care semnalau moartea în masă a oamenilor, răspunsul autorităților era adesea „lăsați-i să moară”.

Un aspect de o cruzime deosebită, reliefat de profesor, a fost utilizarea psihiatriei ca armă politică. Disidenții sau cei care manifestau opinii critice față de regim erau adesea diagnosticați cu afecțiuni psihice și internați forțat în spitale de specialitate, precum cel de la Costiujeni sau în instituții din alte republici sovietice, cum ar fi Dnipropetrovsk. Acolo, prin administrarea de substanțe psihotrope, erau transformați în „legume”, fiind anihilați din punct de vedere intelectual și social. Anatol Petrencu a relatat că a discutat personal cu un medic, Alexei Mașec, care a recunoscut aplicarea acestor metode, confirmând existența unei politici deliberate de neutralizare a opozanților prin mijloace psihiatrice. Aceste practici demonstrează, conform istoricului, caracterul criminal al unui regim care a căutat să controleze nu doar corpurile, ci și mințile oamenilor.